SISTEM INOVATOR DE PROTECȚIE & DREPT PRIVAT
Primul model național de administrare ecologică voluntară pe terenuri private, integrat cu gestionarea bazinelor hidrografice inspirată din modelul francez Contrats de Rivière. Coordonat de Societatea Ecologică Aquaterra și operat împreună cu Tinerii Rangeri pentru protejarea naturii, a solului și a apelor noastre.
Conceptul de Microrezervație Privată nu s-a născut într-un birou, ci își are originea în copilăria mea, în urmă cu peste 55 de ani. Pe când aveam doar 10 ani, crescând la marginea satului Plutonița, la poalele Muntelui Ghirleu, aveam sub ochi exemplul viu al uneia dintre cele mai frumoase păduri virgine din România: Codrul Secular Slătioara.
Rudele mele (familiile Tăutu și Măzăre) au fost pădurari paznici și rangeri acolo încă de la înființarea rezervației în 1928 de către marii noștri naturaliști (Emil Racoviță, Alexandru Borza, Grigore Antipa, Ion Borcea). Respectul pentru natură mi-a fost sădit în suflet direct din familie.
În spatele casei noastre din Plutonița se întindea o pădurice unde se tăiau arbori, se pășunau animale și se vana. Deși aveam doar câțiva ani, vedeam zilnic prin livadă iepuri, jderi, arici, vulpi, veverițe, dar și lupi sau urși coborând din munte. Între vârsta de 4 și 10 ani, am purtat o lungă muncă de convingere cu bunicul și unchiul meu, proprietarii acelui teren. Le-am cerut să îmi lase mie acea pădurice și poiana ei, pentru a o declara — tacit, în marea noastră familie — o rezervație protejată, unde să nu se mai taie niciun copac și să nu se mai pășuneze.

Actul de donație original prin care bunicul meu, Nicolai Crăciun a Ioan, a consfințit protejarea terenului din Plutonița.
În anul 1983, bunicul meu a formalizat această dorință printr-un act de donație vizionar, scriind cu propria mână clauza de neprețuit: "terenul nu se va mai defrișa de nimeni pe veci... pentru a nu se produce alunecări de teren, fiind considerat o rezervație total și personal ocrotită pentru efectuarea studiilor biologice".
În timpul studenției mele (1986) și din nou după 1990, am încercat înregistrarea oficială a acestei microrezervații la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române. Am descoperit însă că cadrul legislativ din România se axa exclusiv pe arii protejate publice. Așa s-a născut ideea că trebuie să creăm un model modern, 100% privat, autonom și voluntar, adaptat societății democratice.
Doar 29% din suprafața României este acoperită cu păduri, sub media europeană, chiar dacă 1/3 din suprafața țării este reprezentată de Munții Carpați. Suprafața împădurită ar trebui să crească foarte mult până la atingerea mediei europene, care ar fi cam de 40%, ceea ce ar asigura reechilibrarea climatului României, care a devenit temperat excesiv, cu tendințe de deșertificare rapidă, mai ales în ultimii 45–50 de ani.
Ceea ce face Ministerul Educației în acest sens este foarte puțin. Ceea ce face Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice prin politicile sale administrative în toate localitățile României are asemănare cu activitatea în domeniu a societăților de tristă amintire și nu cu o deschidere largă spre o societate democratică.
Noi pornim în demersul nostru cu ideea de înființare a Microrezervațiilor Private din România ca și concept, dar propunem și ideea de a se înființa Cluburi ale Tinerilor Rangeri în școlile și liceele din România, pornind de la conceptul de dragoste și atașament față de natură și grijă față de fragilitatea acesteia. Vrem să formăm conștiințe vii și responsabile față de natură, insuflând sentimente active în sufletul acestor copii, în care va crește din fragedă copilărie sentimentul sacru de dragoste pentru natură.
Acești copii vor deveni factori activi responsabili după ce vor deveni majori, factori benefici ai transformării în bine a naturii și a societății românești. Ne bazăm în această strategie pe participarea deopotrivă a copiilor, dar și a mentorilor lor spirituali, care îi vor monitoriza și ajuta, precum și a profesorilor lor de biologie, care vor adera la conceptul Societății Ecologice Aquaterra de microrezervații private și de Cluburi de Tineri Rangeri.
Toate acestea vor schimba mentalitățile în jur: mai întâi în școli, apoi în familiile lor, determinându-i pe copii să își convingă părinții să nu își mai taie pădurile, dacă tot sunt viitorul lor, ci să le transforme în microrezervații ale copiilor.
Orice copil de școală gimnazială, cu vârsta între 10 și 14 ani, are un orizont al vieții de 60–70 de ani, ceea ce nu mai au părinții și mai ales bunicii lor. Această idee a Microrezervațiilor se bazează și pe conceptul în care copiii vor avea microrezervații și le vor vedea cum devin Oaze de vegetație și biodiversitate înconjurate de terenuri care se degradează, primele devenind refugii mai sigure pentru floră și faună. Este de la sine înțeles că un ranger privat poate face munca de conservare 100% pe o suprafață naturală care este proprietatea lui, spre deosebire de cel care face această muncă pe terenuri publice, pe arii protejate de stat sau ca funcționar public al unei agenții de mediu cu responsabilități mereu neîndeplinite în totalitate în România, la nivel de administrare și conservare activă.
Menționăm că ținta noastră are acest mare avantaj al formării rangerilor privați, dar și al viitorilor biologi pentru conservarea biodiversității și a dezvoltării durabile în România de azi, de mâine și pentru următorii 70 de ani cu siguranță!
DECLANȘĂM UN PROCES EDUCAȚIONAL profund și schimbător de direcție în educație!
Formăm schimbul de mâine al actorilor ecologiști ai României! Formăm și viitorii specialiști academici, deoarece mulți dintre acești copii vor fi îndrumați de noi spre învățământul biologic universitar, pentru a deveni viitorii zoologi, botaniști, ecologiști, oceanografi și experți de mâine în conservarea biodiversității României.
La baza conceptelor noastre educaționale stă un alt principiu educațional specific numai învățământului biologic: dacă trezești în copii cât mai devreme sentimentul sacru al înțelegerii naturii și al înțelegerii, de la vârsta de 7–14 ani, a rolului omului educat și responsabil ca bun dirijor al naturii, atunci acei copii vor fi toată viața lor pasionați de natură. Majoritatea vor dori chiar la vârsta majoratului să devină naturaliști responsabili și membri ai comunității științifice și academice, ducându-și pasiunea mai departe toată viața.
Acești copii vor deveni schimbul de mâine al României, iar noi, prin programele Tinerii Rangeri și Bioedu, îi vom pregăti pentru acest viitor al lor și al României.
Ceilalți copii, care își vor alege alte meserii decât cele legate de științele naturii, vor putea deveni, ca a doua meserie, rangeri pe viață. Toată viața lor își vor putea gestiona ecologic proprietățile sălbatice de păduri și fânețe, își vor putea organiza ferme ecologice și amenajări turistice selecte și rentabile din categoria ecoturismului, agroturismului ecologic și a economiei albastre (Blue Economy). Toți se vor putea considera utili pentru societate și pentru natură, ca factori activi transformatori profunzi ai societății românești în toate mediile sociale, așa cum au devenit de peste 40–50 de ani deja societățile occidentale — societăți occidentale libere de peste 200 de ani și devenite de mult timp democratice, ceea ce nu a fost și cazul României.
Inspirate din modelul de succes creat în Franța, Contractele de Râu (Contrats de Rivière) reprezintă acorduri voluntare și participative între proprietarii de terenuri riverane, comunitățile locale, autoritățile de apă și experții în mediu. Prin acest cadru:
Protejarea naturii pe terenuri private nu este o idee nouă – funcționează de zeci de ani în alte țări și a salvat comunități întregi:
Cadrul legal din România oferă un fundament solid pentru constituirea și protejarea Microrezervațiilor Private, respectând în totalitate dreptul garantat de proprietate și libera inițiativă ecologică:
Programul unic lansat de noi începe anul acesta și se desfășoară timp de 10 ani în prima lui etapă.
După ce primul set de microrezervații se va realiza ca inițiative sub umbrela S.E. Aquaterra, noi vom propune în paralel și o serie de legi care să favorizeze dezvoltarea pe viitor a noului tip de arii protejate, 100% private, care își vor constitui ele înseși un mod propriu autonom de organizare și strategii de dezvoltare în viitor pe tot spațiul țării noastre, din vârful Munților Carpați până la Marea Neagră.
De asemenea, ca inițiatori ai acestui nou tip de arie naturală protejată și ai noului tip de ranger al propriilor rezervații private create (ceea ce nu exista ca și concept original), ne rezervăm dreptul de paternitate al acestor concepte inițiate de către președintele și membrii S.E. Aquaterra. Acestea pornesc de la stațiunea/locația centrală de unde se va răspândi proiectul — de la Mica Arcă a lui Noe (fondată de Societatea Ecologică Aquaterra începând cu anul 2006 în satul Plutonița, orașul Frasin, județul Suceava, ROMÂNIA) — cât și de la sediul central aflat în cadrul Facultății de Biologie a Universității din București.
Președinte S.E. Aquaterra,
Lect. univ. dr. Nicolai Crăciun